Loading...

Cetatea Neamţ

Cetatea Neamţ face parte din categoria monumentelor medievale de valoare excepţională din România, putând fi considerată fortificaţia cea mai bine păstrată din Moldova, ca exemplu al concepţiei strategice de la sfârşitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman, dar şi al sistemului unitar de apărare a Ţării, desăvârşit în timpul domniei lui Ştefan cel Mare.

Construcţie militară destinată apărării, ridicată dintr-un amalgam de pietre: de râu, de carieră și rocă de gresie verzuie, citadela se înalţă pe culmile Pleşului, la capătul unui deal abrut.

Este ctitoria lui Petru Muşat I, care a construit un fort central, cu fundaţia construită în trepte, pe care s-au ridicat ziduri groase şi înalte prevăzute cu creneluri şi turnuri de apărare pe colţuri, în exteriorul cetăţii zidurile fiind susţinute de 15 contraforturi, în timp ce în interiorul ei existau ziduri de incintă care măreau rezistenţa zidurilor exterioare, și cu o curtea interioară în care a fost construită o fântână ce ajungea la pânza freatică.

Considerând că Cetatea Neamț nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, Stefan cel Mare adaugă, la construcţia iniţială, curtea exterioară şi o nouă centură de ziduri formată din patru bastioane semicirculare înălţate pe zidurile vechiului fort, care să poată rezista unei artilerii de asediu. A poruncit supraînălțarea zidurilor cetății cu circa 6-7 m și construirea de creneluri și ferestre înguste, prin care apărătorii cetății puteau să supravegheze și să lovească dușmanii. În jurul cetăţii, Ștefan cel Mare a dispus săparea unui șanț de apărare mult mai adânc și mai larg decât cel anterior, peste care s-a construit un pod arcuit cu o parte fixă și o altă mobilă, sprijinit pe 11 piloni de piatră de formă prismatică, care asigura intrarea în cetate prin poarta centrală şi care se închidea cu o punte în cumpănă, ce se ridica printr-un sistem de scripeți.

În aceeaşi perioadă au fost construite corpurile de clădiri, din curtea interioară, care cuprindeau case domneşti pe o latură, locuinţe ale domnitorului pe altă latură, biserica, magazii pentru hrană şi muniţie, cu locuinţe şi ateliere pentru meşteşugari.

În timpul domniei lui Vasile Lupu, în interiorul Cetăţii, s-a construit pe locul paraclisului o biserică cu hramul „Sf. Nicolae”, încăperile din cetate căpătând aspect de chilioare, cu rolul de a înşela vigilenţa turcilor.

În veacurile ce au urmat, Cetatea va continua să joace un rol important în sistemul defensiv al Moldovei. Ea va fi transformată, pe rând, în garnizoană militară sau loc de refugiu pentru familia şi averea domnitorului.

După distrugerea ordonată de domnitorul Mihai Racoviţa, Cetatea Neamț și-a pierdut importanța sa politico-militară, iar procesul de degradare s-a accentuat continuu, prin combinarea factorilor naturali cu acțiunea locuitorilor din oraș și din împrejurimi.

Destinul Cetăţii Neamţ de a fi afectată de ruinare va fi oprit când cetatea este declarată monument istoric în anul 1866. Au urmat perioadele 1939-1942 şi 1953-1954, când aici au fost realizate cercetări arheologice, şi intervalul anilor 1962-1970, când cetatea este consolidată şi restaurată parţial, continuate şi în anul 1992, în cadrul programului UNESCO de restaurare şi de renovare a monumentelor istorice. În perioada 2007-2009, este reabilitata pentru a fi redată circuitului turistic național și internațional.

Au fost amenajate 21 de încăperi, unde este recreată atmosfera din vremurile trecute, când cetatea era locuită. Poarta Cetăţii are deasupra stema Moldovei. Turnul de Nord-Vest cuprinde Sala de sfat și judecată, locul în care Domnul Moldovei se sfătuia cu boierii săi sau judeca anumite pricini, Iatacul şi Camera de Taină, unde sunt obiecte cu elemente decorative inedite, Sala armelor cu scuturi şi suliţe şi informaţii despre armamentul şi tehnică militară folosite. În Turnul de Sud-Est se află Neagra Temniţă şi Închisoarea animată cu figurine de ceară ilustrând deţinuţii şi condiţiile crâncene de detenţie, Paraclisul Sfântului Nicolae, unde culoarea roşu aprins a catapeteasmei şi a porţilor împărăteşti, dar şi combinaţia stranelor, contrastează puternic cu zidurile gri ale cetăţii, Camera Domniţelor, BucătăriaCamera de Provizii și Monetăria, care a funcţionat clandestină până în 1672. Tezaurul descoperit în curte, dezvăluie monede emise de regii Poloniei, Prusiei, Ducatele germane şi Austria.

2017-11-03T20:57:25+00:00