Loading...

Mănăstirea Neamț

   Mănăstirea Neamț, considerată „Ierusalimul ortodoxiei romane” are cea mai veche frescă murală exterioară cu reprezentarea în scene a Facerii lumii, o icoană făcătoare de minuni, de factură bizantină, a Maicii Domnului şi una dintre cele mai vechi biblioteci din țară, cu peste 18000 volume, care au reprezentat premisele culturii din Moldova Medievală.

În incinta mănăstirii se află două biserici, două paraclise, turnul-clopotniță cu 11 clopote, Seminarul Teologic „Veniamin Costache”, precum și un muzeu cu o colecție de artă bisericească și sala tiparului. Specific este Aghiazmatarul circular din fața mânăstirii, unde se face sfințirea apei la hram.

Mănăstirea Mănăstirilor” este atestată documentar din 1407, însă rădăcinile în timp ale activității monahale se întind până în veacul al XII-lea. Ctitorirea mănăstirii îi este atribuită voievodului Petru I Mușat care a construit prima biserică din piatră, astăzi dispărută. Pe amplasamentul mănăstirii, însă, existase o bisericuță mai veche din lemn, numită Biserica Albă, construită de monahi cu un secol înainte.

Urmașii lui Petru Mușat pe tronul Moldovei au continuat construcțiile la Mănăstirea Neamț, înzestrând-o cu chilii, diferite clădiri, turnuri și ziduri de apărare. Pe latura apuseană a incintei în formă de dreptunghi a mănăstirii străjuiește și în prezent turnul clopotniță, pe partea exterioară a acestuia fiind o reprezentare a unui ochi într-un triunghi. Acesta simbolizează pe cel A toate Văzătorul, sau Atotştiitorul. Ochiul aminteşte de vechea denumire a mănăstirii Neamţ, Atotştiitorul, sau Pantocratorul.

Actuala biserică a mănăstirii, având hramul Înălțarea Domnului, a fost zidită de Ștefan cel Mare și Sfânt în 1495-1497, impresionând prin planul și structura interioară și modul de decorare a fațadelor. Pictura interioară marchează două etape distincte: perioada domniei lui Ștefan cel Mare – în zona altar, naos și camera mormintelor și perioada domnitorului Petru Rareș – frescele din pronaos și pridvor. Pictura ce aparține epocii lui Ștefan cel Mare este caracterizată prin dimensionarea amplă a panourilor în care sunt incluse scenele și prin echilibrul clar al compozițiilor, ceea ce face că pictura să se adapteze în mod armonios la proporțiile arhitecturii respective. Sunt reprezentate scene biblice din viața Mântuitorului Iisus Hristos, a Maicii Domnului și diferite figuri de sfinți mucenici și cuvioși. Frescele din timpul domniei lui Petru Rareș dovedesc o altă concepție în dispunerea și dimensionarea panourilor, care se îngustează și sunt diferite ca mărime. Stilul picturii este unul narativ, pierzându-și din funcția decorativă. În pronaos și pridvor este pictat calendarul ca la mănăstirile Voroneț și Moldovița.

Între anii 1958-1961, a fost reconstruită, între chiliile de pe latura de est, Biserica Sfântul Gheorghe. Acest lăcaș fusese zidit, la începutul veacului al XIX-lea, pe locul unde altădată Petru Mușat înălțase cea dintâi biserica din piatra. Deoarece biserica din veacul al XIX-lea știrbea măreția și frumusețea ctitoriei lui Ștefan cel Mare, s-a hotărât reconstruirea ei în mijlocul laturei de est a incintei mănăstirești. Vechile temelii se mai pot vedea prin fundația încă vizibilă.

Muzeul Manăstirii Neamţ adăpostește un bogat tezaur de obiecte artistice bisericești: icoane, evanghelii, cruci, potire, țesături, sculpturi în lemn sau piatră. În același muzeu puteți vedea o replică a sabiei și a coroanei domnitorului Ștefan cel Mare. La Mănăstirea Neamţ s-au prelucrat metale preţioase făurindu-se obiecte de cult; tot aici s-au format pictori, sculptori în lemn şi sculptori în piatră, în cadrul acestei mănăstiri existând şi un centru pentru caligrafi și miniaturiști.

De Mănăstirea Neamț aparţin schiturile Braniște, Pocrov, Vovidenia, Icoana Veche, Icoana Nouă şi Cărbuna, adevărate locuri ale liniştii unde mulţi părinți au dus o viață duhovnicească foarte aspră.

2017-11-03T20:14:21+00:00