Loading...

Mănăstirea Secu

Mănăstirea Secu din Vânători se aseamănă cu o cetate medievală, cu ziduri groase, turnuri de apărare şi turle asemeni unor sulite uriaşe, fiind una dintre cele mai vechi așezăminte monahale din munții Neamțului. Mănăstirea Secu a constituit un factor activ în dezvoltarea culturii romaneşti, aici existând o şcoală fondată de starețul Zosima în care se studia gramatica, muzica, pictură și sculptură pentru formarea monahilor scriitori, copiști, cărturari, meșteri artizani.

În prima parte a secolului al XV-lea, pe valea Paraului Secu, un grup de sihastri întemeiază, sub conducerea monahului Zosima, călugăr de la Mănăstirea Neamţ, schitul cu acelaşi nume.

Domnitorul Petru Rareş a clădit biserica Schitului Zosima pe locul actualei biserici a cimitirului manăstirii. Schitul a fost îngrădit cu zid de piatră în anul 1550, de către soţia voievodului şi de fiii săi. Din acest zid se mai păstrează astăzi o mică parte, la intrarea în mănăstire, în dreptul actualei biserici a cimitirului, unde, în urmă cu cinci secole, fusese poarta de intrare în schit şi clopotniţa acestuia.

Schitul lui Zosima a durat până în anul 1602, când vornicul Nestor Ureche ctitorește mănăstirea de piatră, în formă de cetate dreptunghiulară, cu biserica mare în mijlocul zidurilor, închinată Sfântului Ioan Botezătorul.

Bisericii ctitorite de către vornicul Nestor Ureche i s-au adăugat alte construcţii de natura bisericescă. În anul 1640 se construieşte, în turnul de sud est al mănăstirii, Paraclisul „Adormirea Maicii Domnului”, unde va fi aşezată stema Moldovei aflată în biserica din Cetatea Neamţului, distrusă în 1718 din ordinul turcilor. Între anii 1758-1763 se construieşte un paraclis din lemn cu hramul „Sf. Nicolae”, în amintirea bisericii mari din Cetatea Neamţului, paraclis care va dăinui până la confruntarea cu turcii, când mănăstirea Secu a fost incendiata şi distrusă în mare parte de flăcări.

După 1821 s-au reconstruit corpurile de chilii din incinta, refăcându-se din temelii şi Paraclisul „Sfântul Nicolae”, distrus de incendiu. De asemenea, în anul 1832 se construieşte din zid, pe temelie de piatră, biserica cu hramul „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” din cimitirul mănăstirii, pe locul bisericuţei de lemn a lui Zosima.

Până în anul 1850 se restaurează şi biserica mare a mănăstirii, realizându-se, în aceeaşi perioadă, catapeteasma şi pictură murală în ulei, în stilul specific Renaşterii, dar cu influente slavobizantine.

În perioada 1977-1984 s-au efectuat ample lucrări de restaurare a întregului complex monahal, iar după 1989, s-au construit o serie de clădiri anexe necesare activităţilor manăstirii şi locuri de cazare.

Mănăstirea Secu este înconjurată cu un puternic zid de piatră, cu turnuri la colţuri. Pe latura vestică se afla masivul turn al intrării, având la primul etaj o încăpere boltita semicilindric, iar la cel de al doilea etaj, clopotniţa. O dispoziţie interioară cu mult mai interesantă prezintă turnul nordvestic, denumit „turnul Mitrofanei”, la care etajele al doilea şi al treilea au fost amenajate ca locuinţă pentru familia ctitorului. Celelalte turnuri de colţ, cu câte un etaj, au camere simple, cu plafonul drept sau boltit semicilindric, excepţie făcând doar turnul din unghiul sudestic, la al cărui etaj superior se găseşte Paraclisul cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

Biserica cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” a fost construită din piatră şi cărămidă de către meşteri moldoveni şi munteni. De aceea interiorul bisericii este în stil moldovenesc, iar exteriorul are şi nuanţe de stil muntenesc. Pe pereţii pridvorul sunt zugrăvite scene reprezentând Judecata de Apoi, aducerea Moaştelor Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, tabloul votiv al ctitorilor Nestor şi Mitrofana Ureche. 

Altarul este împodobit cu picturi, reprezentând atât figuri de sfinți, mari dascăli ai lumii și ierarhi, cât și scene din viaţa Maicii Domnului și a Mântuitorului.

Catapeteasma este din lemn de tei sculptată în stil baroc şi poleită cu aur. Icoanele catapetesmei sunt executate în stilul Renaşterii, pe când sculpturile, suflate cu aur, sunt lucrate în stilul combinat al barocului.

Pereții pronaosului și naosului sunt împodobiți cu scene din viețile sfinților din calendar, cu evenimente importante din viața Bisericii, cum ar fi, Sinoadele ecumenice, dar și chipuri de ierarhi și cuvioși. De asemenea, absidele stranelor sunt zugrăvite cu scene din viaţa Mântuitorului și a Sfinților Apostoli.

În pronaos, în dreapta, se află mormântul ctitorului Nestor Ureche, iar în stânga, cel al soției sale, Mitrofana. În dreptul faţadei sudice, se află o nişă în care este mormântul Episcopului mitropolit Varlaam.

O raclă frumos sculptată, din lemn de tei, conţinând o cruce în care se găseşte o părticică de lemn din Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos, chivotul în care să păstrat un fragment din piciorul Sfântului Ioan Botezătorul, părticele din moaştele sfinte.

Cel mai deosebit dar pe care la primit Mănăstirea Secu, păstrat cu sfinţenie până astăzi, este Icoana Maicii Domnului din biserica mare, oferită de Domnitorul Vasile Lupu în anul 1647, ca semn de preţuire deosebită faţă de Mitropolitul Varlaam. Această preţioasă icoană se numeşte Cipriota întrucât a fost adusă din Insula Cipru.

Marea minune a Secului o reprezintă tezaurul de obiecte de cult  – veşminte, manuscrise, tipărituri, obiecte de metal, Cazania de la 1643 a Mitropolitului Varlaam.

2017-11-03T20:25:27+00:00