Loading...

Muzeul de Istorie şi Etnografie

Clădirea Muzeului de Istorie şi Etnografie este monument de arhitectură şi a fost construită între anii 1852-1853. Pe vremea când funcţiona ca Şcoala Domnească, în această clădire au învăţat Ion Creangă şi Vasile Conta. Muzeul ca instituţie a luat fiinţă în anul 1957 cu ocazia aniversării a 500 ani de când Ştefan cel Mare a urcat pe tronul Moldovei.

Ulterior reorganizării dintre 1985-1986, profilul muzeului va deveni de istorie şi etnografie cu o expoziţie de bază axată pe meşteşugurile tradiţionale din zona de nord-est a judeţului Neamţ și obiecte descoperite în urma săpăturilor arheologice desfăşurate între anii 1939 – 1963 la Cetatea Neamţului.

Muzeul aduce în prim plan aspecte din istoria arheologică şi medieval a oraşului Târgu Neamţ şi un bogat patrimoniu etnografic specific zonei submontane a Neamţului, pornind de la tors şi ţesut până la prelucrarea produselor agricole, a lemnului, metalelor şi a ceramicii.

Sala 1 prezintă mărturii arheologice din preistorie, de la cele mai vechi, atribuite paleoliticului, până la cele din epoca metalelor. Un loc central îl ocupă vestigiile provenite din situl de la Lunca-Poiana Slatinii, unde a fost documentată cea mai veche exploatare a unui izvor de apă sărată din Europa. De asemenea, ceramica pictată a culturii Cucuteni,  reprezentările antropomorfe şi zoomorfe etalate ilustrează complexitatea artei eneolitice şi spiritul artistic şi religios al comunităţilor cucuteniene.

Sala 2 ne poartă din Antichitate în Evul Mediu, prin diferite manifestări culturale de la începutul epocii fierului şi până în perioada constituirii statului medieval Moldova. Aici este reconstituit un segment dintr-o locuinţă tipică secolelor V-VII d. Hr., cu inventar şi structură caracteristice acelei perioade.

Este organizată şi o expoziţie fotodocumentară care îşi propune să ilustreze o scurtă istorie a oraşului Târgu Neamţ, de la constituirea acestuia până în contemporaneitate.

În Sala 3, a meşteşugurilor de prelucrare a lemnului, s-a propus o prezentare a etapelor tehnologice, şi a unor meşteşuguri distincte care folosesc drept materie primă lemnul.

Prelucrarea tradiţională a fibrelor textile, realizarea diferitelor ţesături şi prezentarea costumului tradiţional sunt ilustrate în sala 4.

Tematica sălii 5 este dedicată principalelor ocupaţii cu specific economic întâlnite în lumea satului tradiţional și un segment al unei gospodării săteşti cu câteva piese care deserveau necesităţile familiilor din trecut.

Piesele etnografice din pavilionul exterior cuprind o serie de instalaţii ţărăneşti destinate unei game variate de activităţi, de la prelucrarea cerealelor, până la spălarea ţesăturilor.

2017-11-03T20:58:22+00:00